Terapia hormonală estroprogestativă cu intenție substitutivă trebuie prescrisă cu responsabilitate. Utilizarea nejustificată a tratamentelor hormonale la femei tinere, care nu se află în perioada de menopauză, este un fenomen îngrijorător.

Observ cu îngrijorare recomandarea, tot mai frecventă, a tratamentelor hormonale cu estrogeni și progesteron la femei tinere – de peste 35 de ani – care nu se află în perioada de menopauză și nici măcar în perioada de tranziție. De asemenea, ușurința cu care se prescriu preparate testosteronice, chiar și în fața unei minime oboseli, la femei tinere fără criterii medicale valide, reprezintă un fenomen în creștere care impune prudență și responsabilitate.

Ghidurile clinice ale societăților profesionale mondiale stabilesc că terapia hormonală de menopauză (TH) se oferă:

Pacientelor cu diagnosticul de climax

Pacientelor în cazul cărora motivele inițierii validate sunt doar în context de diagnostic biochimic și:
a. Simptome vasomotorii (bufeuri, transpirații nocturne)
b. Sindrom genitourinar

Pacientelor cu insuficiență ovariană precoce

Femeile care au menstruații regulate, indiferent de vârstă, nu pot fi încadrate ca aflate în menopauză sau premenopauză și, în consecință, nu au indicație pentru terapii hormonale substitutive.

Durata terapiei hormonale este de maximum 10 ani sau până la vârsta de 60 de ani – doar în acest interval beneficiile depășesc potențialele riscuri. Inițierea tratamentului trebuie făcută în primii ani de la instalarea menopauzei, cu preparate aprobate și testate clinic.

Se recomandă exclusiv medicamente hormonale aprobate de FDA, EMA și ANMDMR, care au studii de siguranță, puritate și eficacitate. Toate acestea au ambalaj cu informații despre preparate, despre efectele adverse și despre studiile de validare a produselor comercializate.

Preparatele oficinale (compuse în farmacii după rețete magistrale) nu sunt validate și nu sunt recomandate în nicio țară europeană.

Terapiile multihormonale – care combină diverși hormoni – sunt neaprobate și nevalidate de forurile științifice internaționale, indiferent de forma de administrare.

Nu există studii de siguranță și eficiență pentru acești compuși personalizați pentru tratamentul hormonal al simptomelor de menopauză, ceea ce înseamnă că prescrierea lor implică un risc nejustificat pentru pacientă, mai ales când există alternative standardizate și aprobate.

În ceea ce privește tratamentul cu testosteron, acesta nu este aprobat pentru utilizarea de rutină în terapia menopauzei.

Nu există niciun studiu randomizat care să confirme siguranța acestor tratamente. Implanturile subcutanate cu testosteron sunt, de asemenea, nerecomandate.

Deficitul de testosteron poate fi considerat cert doar în cazuri rare, cum ar fi insuficiența hipofizară globală, ovarectomia bilaterală sau insuficiența adrenală.

Este datoria noastră, ca medici endocrinologi, să protejăm pacientele de excese terapeutice și să ne bazăm deciziile pe dovezi științifice. Terapia hormonală este un tratament medical, cu indicații clare, riscuri și beneficii bine documentate.
